Adrian Văncică îl interpretează pe Celentano, îndrăgitul personaj din Las Fierbinți. La fel ca-n urmă cu patru ani, Celentano a oferit și acum un moment memorabil de Ziua Națională a României. De fapt, este de departe cel mai tare discurs de 1 Decembrie, o radiografie completă a realității din România!
Celentano are un monolog în care susține că nu-și mai pune baza în nimeni altcineva decât românii lui, simpli cetățeni ca el, întrucât politicienii l-au dezamăgit in corpore.
Întrebat de o jurnalistă dacă a pregătit și-n 2020 o poezie, la fel ca acum patru ani, Adrian „Celentano” Văncică se pornește într-un monolog impresionant.
„Cui mama dracu îi mai arde de poezie, doamnă? Dumneavoastră nu vedeți cum trăim noi!? Într-un banc de-ăla sec, care nu-l înțelege nimeni. Un pește mergea pe un drum. Asta-i România. Îl întreb: «Ce caută mă, peștele ăla pe drum?» E normal? Nu e normal, peștele trebuie să stea în apă. Dar a ajuns peștele ăla acolo că l-a pus mă-sa, l-a pus ta-su, un senator, un deputat, pe pile. Și el când s-a văzut acolo ce face? Nimic, încearcă să meargă pe bicicletă, ca să fie el mai cu moț.
Nu mai e nimic normal. Te uiți în stânga, în dreapta. Anapoda ai școala. Copiii, îi învață în școală tango. Termină școala, dă copilul de viață, surpriză! În viață se joacă călușarul. Știți? Nu știm. Păi de ce, mă? Pentru că pe noi, în școală, ne-a învățat tango. Păi, hai, mă, să vă învețe ce trebuie! Păi, nu putem. Păi, de ce? Pentru că așa e sistemul. Așa e sistemul? Sistemul ăsta pe mine mă zăpăcește de cap, că nu înțeleg.
Intri în spital și, dacă ai noroc să ieși de acolo, ești mai bolnav decât ai intrat!
Cum facem noi ca să schimbăm sistemul? Asta-i întrebarea. Un pește merge pe drum. Pune, măi, peștele ăla în apă, să înoate, să dea din codiță. Avem și poezie în viața noastră. Avem poezie, respectiv rimă. Că și la poezie se repetă, și în viața noastră se repetă. Din 4 în 4 ani, din 5 în 5 ani. Este rimă încălecată, că toți vrea să ne încalece. Este rimă împerecheată, că toți vrea să ne împerecheze. Și vine cu aceeași poezie. O să fie bine, o să vă dăm, o să vă facem. O să facem schimbarea. Știți ce înțelege ei când face schimbarea? Că schimbă pe Mamba cu Tamba.
Explicați-mi mie, dacă este același joc, cu aceleași reguli, cu aceleași butoane, cu aceiași oameni, cum mama dracu se schimbă ceva? Cum? Vreau și eu să văd peștele în apă, drumul cu asfalt.
Purceaua e moartă în coteț de mult. Și știi ce face? Îi pune pijama și spune: «Ba nu, doarme!» Zău, mă? De ce ești mă, hahaleră?! Eu nu văd, mă, că e moartă? Și cum văd eu, vede toți. Și mai este un proverb care mă tot gândesc la el. Statul când zice că îți ia, îți ia. Când zice că îți dă, zice.
Dar cred că sistemul trebuie schimbat. Și până se schimbă, ca să nu ne mai bazăm pe ăsta, hai să ne bazăm pe noi. Eu așa fac, mă bazez pe voi. Hai, România!”, este de părere Celentano din Las Fierbinți.